Abordarea integrativă a psihoterapiei consideră că diferitele orientări psihoterapeutice pun în mișcare factorii comuni, generali ai procesului terapeutic. Acești factori comuni își exercită efectele de vindecare, schimbare și dezvoltare. Există diverse liste ale acestor factori, iar aici aș dori să prezint câțiva dintre factorii care joacă un rol important în cele mai multe dintre ele.

1. Relația terapeutică permite exersarea reglării emoțiilor la nivelul sistemului nervos. Tot ceea ce nu s-a putut dezvolta corespunzător în relația copil-mamă poate fi dezvoltat în continuare în relația cu terapeutul. Terapeutul oferă un model de reglare a emoțiilor, de relaționare, de comportament și de gândire pentru client, care este integrat prin procese conștiente și inconștiente. 
   Feedback-ul terapeutului îl ajută pe client să vadă realitatea într-un mod mai obiectiv și mai nuanțat. Aceștia îi dezvoltă capacitatea de a privi în afara sa ceea ce se întâmplă în interiorul său, cu el și în jurul său, în loc să se identifice cu aceasta, copleșindu-l.

2. Mitul terapeutic cuprinde toate modelele și interpretările pe care terapeutul le folosește pentru a da sens proceselor psihice sănătoase și rănite, modului de vindecare, procesului de terapie și relației terapeutice, în funcție de propria sa orientare psihoterapeutică. Acesta include viziunea despre persoană și despre lume a orientării terapeutice respective.
   Simplul fapt că clientul întâlnește un sistem coerent de semnificații în care propriile experiențe pot fi articulate și interpretate îi dă un sentiment de siguranță și control. 
   Cu cât acest model este mai nuanțat și mai extins, cu atât clientul este mai capabil să își vadă experiențele într-un mod sistemic, să dea o explicație rațională pentru problemele sale și să afle ce trebuie să se schimbe pentru bunăstarea sa psihologică.
   O parte a mitului terapeutic este speranța că procesul terapeutic îl va conduce pe client spre recuperare. Această speranță are un rol important în asigurarea faptului că schimbarea pozitivă are loc.

3. Ritualul terapeutic include cadrul spațial și temporal al terapiei, tehnicile utilizate în timpul ședințelor de terapie și tehnicile recomandate pentru temele de acasă. Aceste ritualuri oferă atât un cadru sigur în care să acționeze ca o forță de susținere, facilitându-i clientului să se confrunte cu problemele sale, să intre în contact cu experiențele sale dureroase, cât și, împreună cu relația terapeutică, să servească drept experiență emoțională corectivă. Ele permit clientului să intre în experiențe în care își poate exersa funcționarea matură a sistemelor sale de reglare a emoțiilor. 
   Cu ajutorul instrumentelor terapeutice, clientul poate intra treptat în contact cu emoțiile sale intense, pe care nu reușește să le regleze, în spațiul sigur al relației terapeutice, prin intermediul ritualurilor terapeutice, iar în terapie are ocazia de a-și dezvolta abilitățile de reglare a emoțiilor.